Gigantii tech se îndatorează masiv pentru inteligență artificială

Silicon Valley este într-o febră a datoriei. Google, Meta și alte companii tehnologice de top se împrumută cu sume astronomice pentru a alimenta cursa către inteligența artificială, o mișcare care ar putea reconfigura nu doar industria tech, ci și piețele financiare globale.

Investiții colosale în infrastructură ai

Vorbind despre sume colosale, ne referim la 650 de miliarde de dolari. Aceasta este suma pe care giganții tehnologici din SUA intenționează să o cheltuie în acest an doar pe centre de date, echipamente de rețea și alte infrastructuri esențiale pentru ambițiile lor în domeniul IA. Amazon, prin vânzarea de obligațiuni în Europa pentru 14.5 miliarde de euro (cea mai mare tranzacție din istorie în moneda respectivă) și pe piața americană (37 de miliarde de dolari), a dat tonul. Nu mai e vorba de a reinvesti profiturile, ci de a accesa capital direct prin datorie.

Până acum, modelul dominant era simplu: companiile tech prosperau, generau profituri uriașe și reinvesteau acei bani în propriile afaceri. Acum, situația s-a schimbat radical. Companiile se îndatorează masiv pentru a ține pasul cu cerințele tot mai mari ale IA. Startup-uri precum OpenAI și Anthropic, în căutarea resurselor necesare, au strâns miliarde de dolari de la investitori de capital de risc. Dar unde se duce toata această bani?

De la chip-uri la energie: un ecosistem complex

Majoritatea investițiilor se concentrează pe echipamente, servicii și imobiliare legate de IA. Alphabet, de exemplu, alocă aproximativ 40% din cheltuielile sale pentru infrastructură tehnică centrelor de date și echipamentelor de rețea, iar 60% pentru servere. Oracle, un exemplu elocvent, recurge la datorii și împrumuturi pentru a finanța dezvoltarea de centre de date în toată țara. Dar nu e suficient să ai o clădire. Ai nevoie și de cip-uri, componente extrem de scumpe, esențiale pentru antrenarea și rularea modelelor de IA.

Companiile apelează la vehicule de scop special (SPV) pentru a separa datoriile de bilanțul principal, protejând calificativele de credit. XAI, compania lui Elon Musk, caută să strângă 20 de miliarde de dolari prin astfel de structuri, cumpărând cip-uri și închiriindu-le înapoi. Meta a achiziționat chiar o companie de energie curată pentru a alimenta centrele sale de date, având în vedere presiunea asupra rețelei electrice.

De ce datoria este atractivă, în ciuda riscurilor

În timp ce companiile au rezerve substanțiale de numerar – Google a generat, de exemplu, peste 97 de miliarde de dolari în al patrulea trimestru al anului trecut – împrumutul rămâne o opțiune atractivă. Piețele financiare sunt dornice să le împrumute, iar vehiculele de scop special facilitează gestionarea datoriilor. Dar nu este întotdeauna cea mai bună soluție. OpenAI și Anthropic, de exemplu, au preferat să vândă participații în companii, o opțiune limitată pe termen lung, deoarece diluează acțiunile investitorilor.

Un semnal de alarmă pentru investitori

Explozia creditelor legate de IA a stârnit îngrijorări printre investitori. La sfârșitul anului trecut, marile companii tech au strâns aproape 100 de miliarde de dolari în câteva săptămâni, pentru a-și extinde capacitățile de cloud și centrele de date. Această tendință, exemplificată prin tranzacția Meta din Louisiana (un centru de date finanțat cu 30 de miliarde de dolari), subliniază atât amploarea capitalului necesar, cât și diversitatea modalităților de finanțare. Alphabet a vândut recent obligațiuni cu o maturitate de 100 de ani, o mișcare rară care a demonstrat cererea investitorilor pe termen lung.

Deși datoria va reprezenta probabil o parte relativ mică a cheltuielilor totale pentru IA (estimări indică 80-90% din cheltuieli fiind acoperite de fluxurile de numerar operaționale), implicațiile sunt semnificative. O datorie mai mare ar putea afecta profilurile financiare ale companiilor și capacitatea lor de a împrumuta la costuri avantajoase. Mai mult, această avalanșă de datorii ar putea remodela piețele de credit, absorbind capitalul care ar fi putut fi direcționat către alte industrii. Dacă promisiunea IA nu se materializează, riscul unei supra-capacități și a echipamentelor rapid depășite este real, o situație similară cu cea a bulei dot-com, când companiile de telecomunicații au construit mai multă rețea decât era necesar.